I miss my Tamagotchi !

Am trecut toti prin perioada jucatului cu simulatoarele de viata si mai ales prin faza "Eu sunt Dumnezeu". E vorba despre jocurile de calculator, fie de strategie militara + economica, fie doar simulatoare, cum era The Sims.

Ceea ce era enervant la jocurile astea era ca trebuiau inchise. Mai era nevoie de timp si pentru scoala si pentru teme. Dar asta se intampla pe la inceputul mileniului.

Cativa ani mai devreme, in '96, anticipand nevoia copilului de a avea o jucarie vie de care sa nu se desparta, o tanara japoneza pe numele ei Aki Maita, lucratoare la firma Bandai, careia ii placeau animalutele de companie dar voia sa le tina mereu cu ea, a inventat vietatea virtuala la purtator, tamagotchi, spunand ca "e foarte important ca oamenii sa simta bucurie ingrijind cu dragoste ceva". Cu atat mai mult cu cat e vorba de o dragalasenie electronica japoneza - un tamagotchi e obligatoriu kawaii.
Nu se stie exact cat traieste un tamagotchi (firma producatoare, Bandai, pretindea ca varsta maxima ar fi 31 de ani... adica zile pe pamant).



Oratania cu chip pixelat cerea atentie in mod constant - fie mancare, fie joaca, fie exercitiu, fie somn... prin bipaituri enervante. Daca nu il deserveai urgent, se transforma intr-un extraterestru urat, apoi sfarsea prin a o sterge inapoi in galaxia lui. Adica murea. (Desigur ca iti puteai exercita la nervi si atributul de Dumnezeu si sa il omori cu zile pe mizerabil)

In cazul nefericitei morti aveai de ales sa apesi butonul reset ca sa obtii un "tamagoc" nou sau sa ii jelesti timpuria plecare si sa il ingropi. Da, un fan hardcore stie ca mortul de la groapa nu se mai intoarce, fie el chiar si o jucarie electronica si stie ca isi joaca singura carte cu viata tamagocului.

Daca va imaginati ca japonezii sunt cam dusi cu pluta, sa va povestim atunci despre englezi si un cimitir de animale din Londra, cu sectie de tamagotci, unde copilasii veneau de buna voie sa-si ingroape jucariile.

Ce e drept, tehnologia a avansat si copii au trecut de la Tamagotchi la gameboy, console Wii, psp si lista poate continua, insa ce se intampla cu noi cei nostalgici?
Mie inca imi este dor de tamagotchi-ul meu...